Ganduri de inceput de an

Anul 2012 s-a dus si a aparut mai repede decat ne poarta gandul, anul 2013.

Ca de fiecare data, ne facem bilantul anului ce-a trecut, ne facem planuri pentru cel ce tocmai a sosit.

Mai bine nu ne-am mai agita atat, ca ce e dat sa fie, chiar asa va fi oricate planuri ne facem noi.....

Mai bine sa ne incantam sufletul citind poezie, sa mergem din cand in cand la teatru, la balet, la opera chiar...de ce nu??? Asta, evident in dauna filmelor din cinematografele din mall-urile bucurestene.

Deja simt ca nu sunt aprobata...e de moda veche cum gandesc, nu?

N-avem prea mult timp...sa facem multe din ceea ce am vrea sa facem...dar oare...ni le dorim cu adevarat?

N-avem timp sa ne distram, dar oare vrem sa uitam de tot si de toate si sa ne distram??

Nu putem sa fim calmi si urlam ori de cate ori ne enerveaza ceva, dar poate e atat de greu sa gandim ca a vorbi cu calm rezolvam mult mai repede insasi problema in cauza?

E greu sa ne oprim un pic din mersul nostru rapid spre acel sfarsit???

E greu sa fim noi insine in orice situatie?

E greu sa oferim ajutor poate chiar persoanei care ne-a ranit in trecut?

E greu sa mai si taci din cand in cand dar pana la anumite limite pentru a nu parea prost?

Visez, uneori cu ochii deschisi spre ceea ce a fost, ceea ce este si ceea ce va fi sa fie...

Trebuie sa recunosc ca e un exercitiu care-ti pune mintea la contributie si imaginatia poate sa o ia razna in ce priveste ceea ce vezi in departari...

In urma cu mai bine de un an, am dat peste o poezie superba. La vremea respectiva am trimis-o unui foarte bun prieten, care intre timp de anul trecut, din ianuarie, nu mai e printre noi. L

Ca sa nu spuneti ca sunt egoista, va atasez mai jos poezia cu pricina care merita nota zece, nu?

Visez in ploaie...

Astazi, visez in ploaie, iti aplec palmele catre mine si urc in ele, ma ascund ca-ntr-o cochilie de vise si tac...

E atata tacere!!!

Doar ploaia gandurilor mele ce bat in fereastra sufletului tau se aude usor, iti ating buzele si te sarut, apoi te iubesc cu fiecare strop de ploaie pana cand pe cerul ochilor tai, rasare curcubeul dragostei mele...

Cand imi e prea frig in viata  sau imi e prea greu cu mine, imi iau sufletul in palme si-am sa visez in ploaia gandurilor mele ascunsa in bratele viselor tale....

Visez...sunt a ta....si totusi a nimanui...

Esti tot ce am ....si totusi n-am nimic...

Sunt iubita ....dar nu simt dragostea...

Esti visul meu iubit, dar m-am trezit...

Suntem NOI DOI si totusi, n-am fost niciodata...