Lucrurile simple...

S-a intamplat in urma cu 2 ani, la sfarsitul lunii mai. Stiam ca viata e scurta, lucru care, din pacate nu-l constientizam suficient si trebuie sa pierdem pe cineva drag ca sa ne trezim la realitate.

Eram in parcul Tineretului, intr-o zi insorita, jucam ping pong si ne simteam bine, eram cu cel mic, sora si cumnatul meu. Cand, totul se spulbera intr-o secunda. Primim un telefon prin care suntem anuntati ca sotul verisoarei mele s-a stins fulgerator. Era un barbat tanar si urma sa implineasca in curand 39 de ani. N-am mai avut puterea sa stam in parc prea mult. Nu stiam ca are mari probleme de sanatate. Si totusi...s-a intamplat. Mi-am dat seama atunci cat de scurta e viata...poate ca stiam, in adancul sufletului, dar refuzam sa accept.

Am inceput din acel moment sa dau mai multa importanta lucrurilor pe care pana atunci le ignoram in iuresul vietii de zi cu zi...Am inceput sa ma opresc in fata pomilor infloriti, sa ma bucur la zambetul unui copil, sa ma incante mult mai mult ciripitul unei pasari dimineata...

Viata mea se scurgea fara nimic deosebit, pana acum 2 saptamani cand s-a intamplat ceva deosebit. Aveam sa cunosc un om deosebit, care m-a facut sa ma bucur mult mai mult de lucrurile simple, care m-a facut sa zambesc mult, care m-a facut sa iubesc altfel fiecare noua zi.

Poate ca imaginatia mea o ia razna, poate ca nu, cert e ca e minunat ce mi se-ntampla si timpul e singurul care poate stii daca e bine sau nu sa visez asa frumos cum o fac acum.

Demult, cuvintele dormeau ascunse undeva, nestiute de nimeni. Nimeni nu le descoperise inca si cuvintele taceau, taceau mai mereu fiindca nu era cine sa le intrebe despre toate minunile pe care le cunosteau.

Dar, intr-o zi, cuvintele n-au mai tacut. Si ca sa se trezeasca deodata din amortirea in care zacusera atata vreme, nu a fost nevoie decat ca sufletul meu sa se-ntalneasca cu al tau...