vineri, 27 ianuarie 2012

Povestiri cu talc...




În drum spre câmpul de luptă s-au oprit la un altar. După ce s-a rugat împreună cu soldaţii săi, generalul a scos o monedă şi a zis:
“Voi arunca acum moneda. Dacă nimereşte capul vom câştiga, dacă e pajura vom pierde. Acum e momentul pentru ca destinul să ni se arate.”
Zis şi făcut. A aruncat moneda în aer. Toţi aşteptau cu nerăbdare să vadă ce le-a hotărât soarta. A ieşit capul. Soldaţii au răsuflat uşuraţi. Plini de încredere au atacat armata inamică şi au ieşit victorioşi.
După bătălie un locotenent remarca: “Nimeni nu poate schimba destinul!”

“Într-adevăr!” i-a replicat generalul şi i-a arătat locotenentului moneda. Aceasta avea capul pe ambele părţi.

Morala: Da, sunt oameni care prin forta lor de caracter pot misca si muntii daca vor cu adevarat, dar cred ca este si mana Divina cu ei. Deci, nu mai astepta să se schimbe lumea, schimb-o chiar tu!



PICATURA SI OCEANUL
A fost odata ca niciodata un copil care l-a intrebat pe tatal sau:
-Care este lucrul care ma separa de adevar?
Tatal i-a raspuns:
-Nu esti singurul care este separat de adevar, mai sunt si altii. Iti voi spune cateva povesti care iti vor parea simple. Trebuie sa te gandesti la ele pana cand le vei intelege si vor capata pentru tine proportii uriase… si chiar mai departe, pana vor deveni din nou simple.
Prima poveste:
A fost odata ca niciodata o picatura intr-un Ocean. Ea spunea ca Oceanul nu exista. Tot astfel se intampla cu multi oameni. Traiesc in interiorul creatiei divine si spun ca nu exista divinitate.

A doua poveste:
-Vreau sa fiu libera! spuse picatura de apa din mijlocul Oceanului, si oceanul in compasiunea sa a ridicat-o la suprafata.
-Vreau sa fiu libera! spuse din nou picatura de apa si soarele auzindu-i glasul o aseza intr-un nor.
-Vreau sa fiu libera! spuse picatura inca o data si norul o elibera iar aceasta cazu din nou in Ocean.

A treia poveste:
O picatura intelectuala este o picatura intelectuala, dar nu mai apartine Oceanului.

A patra poveste:
-Nici o picatura nu are nici o valoare, spuse picatura din mijlocul Oceanului.

A cincea poveste:
-Exista un lucru de care mi-am dat seama: fara indoiala, eu sunt mai importanta decat Oceanul!

A sasea poveste:
-Nu voi putea niciodata sa ajung la Ocean! spuse picatura din Ocean.

A saptea poveste:
-Oh, ce-mi pasa mie de Ocean! spuse picatura din Ocean.

A opta poveste:
Era odata o picatura care-si regreta soarta: la urma urmei, ea era in mijlocul Oceanului si nu stia nimic despre Ocean…

A noua poveste:
O picatura din Ocean chema toate celelalte picaturi sa i se alature pentru a se rascula impotriva Oceanului.

A zecea poveste:
-Prin puterea cu care am fost investita, spuse picatura din Ocean, toate cele care nu ganditi ca mine, de astazi sunteti excluse din Ocean.

A unsprezecea poveste:
-Tu te afli in mijlocul iubirii mele, ii spuse Oceanul picaturii de apa. Dar picatura nu auzi Oceanul pentru ca era plina de iubire pentru alta picatura.

A doisprezecea poveste:
-Daca as putea cuprinde, gandi o picatura, fiecare picatura cu dragostea mea… atunci as deveni Oceanul!
Cum gandi aceasta, picatura incepu sa reverse dragostea sa asupra tuturor picaturilor, pe rand. Dar era o picatura care ii facuse un mare rau si desi era capabila de o mare iubire, picatura nu putu sa o ierte. Si pentru ca nu putu sa-si reverse dragostea sa asupra acesteia nu putu sa devina Oceanul.
Copilul il intreba pe tatal sau:
-A existat vreodata o picatura care a devenit Oceanul ?
Si tatal sau ii spuse ultima sa poveste:

Era odata o picatura care cauta pacea Oceanului, care cauta profunzimea Oceanului. Dorinta ii era mare si puterea de iertare ii era mare… si deodata Oceanul ii spuse:
-Tu si cu mine, noi suntem una!

Si Oceanul isi deschise larg bratele si imbratisa picatura, si tot ce apartinea Oceanului deveni si al picaturii. Ea se patrunse de pacea Oceanului, se intinse pe toata suprafata Oceanului si prin profunzimea sa deveni salvarea lumii.
- Afla astfel, copile, ca Oceanul este plin de iubire pentru cei ce-l iubesc si ca-i primeste in maretia sa pe toti cei ce o doresc cu adevarat.
-Dar ce se va intampla daca o astfel de picatura devine murdara?
Tatal rase din toata inima si spuse:

O picatura nu poate deveni atat de murdara incat oceanul sa nu o poata curata…




ARTA COMPROMISULUI
Aflat la vanatoare, in fata lui, intr-un luminis, apare un urs enorm.
Vanatorul si-a indreptat pusca spre el, fiind pe punctul de a trage.
Chiar atunci ursul ii grai cu o voce dulce si blanda:
“ - Oare n-ar fi mai bine sa stam de vorba decat sa ma impusti? Nu vrei sa negociem? Ce vrei, de fapt? “
Vanatorul, uimit de ceea ce se intampla, a lasat arma in jos si a raspuns:
“ – Vreau o haina de blana “.
“ – Foarte bine “, i-a zis ursul, “ Cred ca este un subiect pe care-l putem discuta. Eu vreau sa nu mai fiu cu stomacul gol. Cred ca putem ajunge la un compromis. “
Si s-au asezat sa discute chestiunea…
Dupa ceva vreme, ursul a plecat singur. Negocierile fusesera un succes.
Ursul a plecat cu stomacul plin si vanatorul a primit o haina de blana.


TESTOASA DE PE STALP
Un tânăr mergea pe jos printr-un sat şi la un moment dat decide să ia o pauză.
Se aşează pe o bancă, unde se afla un om mai în vârstă şi  încep, firesc, să vorbească despre ţară, guvern, despre legiuitori şi cei asemenea lor.
Domnul îi spune tanarului:
 - Eu îi compar pe parlamentari şi pe alţii asemenea cu o broasca ţestoasă aşezată pe un stâlp.
-  Intrigat, tânărul ii spuse:
 - Eu nu înţeleg aceasta analogie ... Ce vreţi să spuneţi, domnule?
Domnul a explicat:
 - Dacă te plimbi prin ţară şi vezi cumva o broască ţestoasă stând in echilibru pe capătul de sus al unui stalp de gard, ce poţi să te-ntrebi?
Văzând nedumerirea de pe faţa tânărului, continuă cu explicaţia
- În primul rând: Nu intelegi cum A AJUNS acolo.
- În al doilea rând: Nu poţi să crezi că STĂ acolo.
-    In al treilea rând: Ştii sigur că nu ar fi putut SĂ AJUNGĂ ACOLO
SINGURĂ.
- In al patrulea rând : E clar că N-ARE CE CĂUTA ACOLO.
- In al cincilea rand : Eşti convins de faptul că aceasta NU VA FACE NIMIC FOLOSITOR cât timp stă acolo.
Morala: singurul lucru raţional ar fi s-o ajuţi să coboare, iar ca să o ajuţi să coboare trebuie să fii ACOLO, la VOT.


POVESTEA LUPILOR
O batrana Cherokee ii spune nepotului sau despre o lupta care se da in ea. Este o batalie intre 2 lupi.
Unul este rău: se înfurie, invidiază, regretă, lăcomeşte, e arogant, gelos, orgolios, minte, îşi plânge de milă, se simte inferior, vinovat, e plin de mânie…
Celălalt e bun: e vesel, calm, iubitor, umil, binevoitor, generos, încrezător, optimist, plin de compasiune şi credinţă, recunoscător…
Nepotul se gândi pentru o clipă apoi întrebă:
“Şi cine va câştiga această bătălie?”
Bătrâna Cherokee i-a răspuns simplu:
“Cel pe care îl hrănesc.”
Morala: Atentie pe care lup il hraneşti in sufletul tău.

A FOST ODATA...
Un punct. Mic si rotund. Si nu vroia in ruptul capului sa fie singur.
Se inghesuia in gramada de puncte, se cocota in carca unei virgule sau iesea la plimbare cu cate un alt punct. Stia ca, singur fiind, trebuia s-o ia de la capat. Asa, cu ceilalti, era mereu o continuare.
Si uite asa a cunoscut-o pe virgula. Supla si atragatoare, mereu vorbareatza si pusa pe sotii, virgula era ceea ce avea nevoie punctul sa se simta nemuritor. Plin de orgoliu si vanitate, punctul isi lua pozitia de deasupra. Pe zi ce trecea, cu cat apareau impreuna, cu atat virgula incepea sa fie mai putin importanta, sa-si piarda nemarginirea.
Punctul se simtea in largul lui, putea sa-si sustina principiile, sa arate cu degetul dispretuitor in jur, sa-si satisfaca placerea de-a conduce. Uitase de virgula, era orbit de propriul egoism. Vanduse atat de usor uitarii zambetul de dimineata si atingerea virgulei, amintirea i se parea o povara inutila incat sterse in graba pasii plimbarii in doi de odinioara. Nu mai avea timp de o privire incurajatoare si de un gest tandru.
Si intr-o zi, dupa o noapte de tacere, se trezi fara virgula.
Si fara alte puncte in jur. S-a vazut, intr-un sfarsit, SINGUR.
Un punct...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Opinia ta conteaza!!