Toamna, simfonie de culori

Oare daca din tot galbenul toamnei s-ar cladi un apus.. in noaptea stelelor ar fi iarna?

Urasc anotimpul asta...toamna...din mai multe motive.

Trebuie sa recunosc insa ca imi si place un pic...

Il urasc pentru ca aduce cu el frigul, ploaia, norii zgribuliti si soarele care se ascunde printre ei sa nu se tradeze ca e trist...

Pasarelele care-mi incantau auzul dimineata s-au dus de mult si tare-mi placea sa le ascult trilul zglobiu...cand inca eram sub influenta somnului. Stiam ca daca le aud sigur va fi o zi cu soare...

Pomii nu mai au haine verzi de sarbatoare, si-au luat hainute de diverse culori, insa nu sunt prea vesele, ci mohorate...

Il urasc ca ne indica inceputul sfarsitului, al sfarsitului de an, in care stam si facem bilantul anului care se sfarseste si constatam, pentru a cata oara ca nu ne-am atins deloc obiectivele propuse...

Sunt trista de fiecare data cand vine toamna...imi dau seama cat de repede trece timpul, imi dau seama ca a mai trecut un an si odata cu el, incet, incet, vrem sau nu, ne indreptam si noi, usor spre toamna vietii...

Nu-mi place ca frunzele devin fara viata si  cad, insa spectacolul oferit de multitudinea de culori al lor e impresionant.

Iti da o senzatie de calm si liniste privitul peisajului multicolor oferit cu generozitate de frunzele care se incapataneaza sa arate ca inca mai pot...pana intr-o zi, cand oricat s-ar forta, cad secerate vrand-nevrand...

Toamna este in fond, o simfonie de culori...