O frunza s-a
incapatanat sa stea cocotata in varful unui pom. Trufasa, nu voia si pace sa
renunte...iata insa ca a inceput sa ninga.
Fulgii si vantul au
facut-o sa cada.
Se pare ca nu mai are
ce face...cu ultima suflare cade...dar e trista...in timp ce noi, trecem
impasibili pe langa ea...
Nu mai sunt copil, dar
de fiecare data ma bucur cand cade prima ninsoare, fara sa vreau devin un pic
copil, fug repede la fereastra si ma uit la dansul jucaus al fulgilor de nea.
E atat de frumos cand
ninge si e totul alb si imaculat de jur imprejur!!! Iti da o senzatie tare
placuta, parca timpul se opreste in loc, parca copilul din tine ia locul
adultului framantat de griji de tot felul...
Dar, cum orice minune
tine trei zile, in cazul de fata, chiar mai putin, albul imaculat al zapezii se
va transforma intr-o masa de zapada gri, care ne va da batai de cap, vom patina
vrand nevrand, iar daca se va incalzi brusc se va transforma, ca in fiecare an
in vesnicele baltoace urate si care le vom lua din plin in incaltarile noastre.
Eeee, dar tot e
frumos...ninge peste noi, peste munti si vai, si mie ce-mi pasa acum..stau la
caldurica, acasa, dar maine dimineata...brrrr....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Opinia ta conteaza!!