Anii de liceu...

In urma cu vreo saptamana, m-am intalnit cu totul intamplator, in drum spre job, cu fosta mea colega de banca din liceu.

Ne-am schimbat in fuga nr. de telefon, iar azi trrrr…telefonul.

Era chiar ea si ma anunta ca maine, sambata, 12 mai 2012, va avea loc in fata liceului pe care l-am absolvit cu nu mai putin de 25 de ani in urma o intalnire preliminara intre cam jumatate din cei care formam o clasa.

In toti acesti ani, trebuie sa recunosc ca n-am pastrat legatura cu nici unul dintre colegi, m-a luat valul iuresului vietii cotidiene si uite cum au trecut ca si clipele o groaza de ani...:(

Abia astept sa ne vedem…cand ma gandesc..atunci eram niste copii si acum…

Luni, 14 mai 2012

Ziua de sambata a fost oarecum una iesita din tiparul zilnic, pentru ca momentul mult asteptat se apropia…

De cand am primit acel telefon buclucas in mintea mea se dadea o lupta…o lupta pentru recuperarea…ca sa spun asa a amintirilor inghesuite intr-un sertaras al mintii mele, un sertaras pe care nu l-am mai deschis de ceva vreme…

Am intrat in clasa cu ceva intarziere fata de ora stabilita initial, din pacate, si o parte dintre fostii mei colegi din liceu erau acolo.

Nu mare mi-a fost mirarea cand Dirigintele nostru, profesor de germana era si el acolo. A fost un moment emotionant, sincera sa fiu credeam ca nu ma mai poate emotiona ceva asa de tare ca acea intalnire…dupa ce am trecut prin destule, ca probabil fiecare dintre noi. Rasetele…au fost pe ordinea de zi la loc de cinste, parca eram tinerii din urma cu vreo 25 de ani…Secvente din viata noastra de liceeni s-au succedat povestite cu haz si privite in cu totul alta lumina ca la vremea respectiva. Domnul Diriginte a fost asa cum il stiam de la orele de germana care de fapt se transformau in ore de dirigentie in povete cu si despre viata si ne-a ascultat pe fiecare franturi din viata.

Si cum nu se putea termina altfel decat intr-o cadru placut, am mers cu mic cu mare la o terasa din apropiere.

Ne-am simtit fantastic, culmea e ca dupa atatia ani, nu ne priveam ca niste straini…aveam ce discuta…si radeam cu gura pana la urechi. Ne-am promis ca ne vom mai vedea...ca si atunci...